Szászrégen.ro hírek és információk a városból
Related Articles
Din vecini – Despre graiul curticenilor
Chiar dacă majoritatea expresiilor şi cuvintelor din graiul local au fost preluate din maghiară, putem constata cum şi maghiara a preluat la rândul ei cuvinte din alte limbi, mai ales din germană şi le-a adaptat propriilor reguli fonetice, astfel încât multe cuvinte maghiare intrate în graiul curticenilor sunt la bază de origine germană.
Bunăoară cuvântul fireang (perdea) îşi are originea în germanul Vorhang, dar a fost preluat din maghiara populară firhang. Şi probabil din mediu austriac dar prin intermediere maghiară (în magh. ringlispíl) a fost preluat şi ringhişpilul (în germ. Ringelspiel = jucărie ce se roteşte) nelipsit de la bâlciurile de Paşti. Formula „a sta hobtac” (din germ. Habt Acht! = formulă militară echivalentă cu Drepţi!) care nu s-a mai păstrat în Curticiul secolului 21 vine şi ea din germană de pe vremea când feciorii curticeni au fost cătane (din magh. katona) în armata cezaro-crăiască din Imperiul Habsburgic.
Leguma-simbol al Curticiului, roşia adică părădaica se trage de la maghiarul paradicsom, pe când la şvabi, în Austria şi unele zone din Bavaria se zice Paradais. Rămânând la legume, cărălaba (gulie) noastră este karalábé în maghiară şi Kohlrabi în germană. Sau carfiolul (conopidă) este karfiol, iar crumpa este krumpli în maghiară. Există însă cuvinte preluate din maghiară care sunt, de fapt, de origine franceză sau chiar engleză: credenţul sau şifonul le găsim sub aceeaşi formă în maghiară. Româna literară cunoaşte şi ea forma de şifonier, însă în graiul curticenilor a fost preluată forma maghiară pe care au folosit-o bunicii noştri şi care mai este folosită şi în ziua de azi. Interesant este clozetul înlocuit între timp de „modernul” veceu, adică WC, care etimologic are aceeaşi origine (water-closet) folosit în maghiară în secolul 19 chiar şi la oraş sub forma klozet, dar ieşit din uz. Iată cum avem cuvinte „băbeşti” care însă au şi în româna literară un corespondent. Cuvântul borbil a fost adaptat la limba român din cuvântul maghiar borbély, care provine la origini din italianul barbierre, adică bărbier, dar borbil însemna la Curtici şi frizer. Interesant este cazul cuvântului chip, pronunţat la Curtici tyip şi derivatul acestuia tyiparăş. Pe de o parte „chip” a intrat de mult în româna literară (din magh. kép = imagine, chip), dar denumirea fotografului cu terminaţia –ăş fie indică o preluare separată a cuvântului fényképész sau s-a dezvoltat separat prin adăugarea sufixului -ar ce indică meserii, preocupări, plus terminaţia –ăş. Alte cuvinte ale graiului sunt exclusiv forme specifice limbii maghiare cum ar fi toltyiş (drum construit prin ridicarea nivelului solului, mai ales de-a lungul digurilor), care în maghiară töltés a devenit sinonimul drumului principal dintr-un sat. A merge crăstul sau gy’a crăstuluu’ înseamă să traversezi, să treci de-a curmezişul peste ceva (keresztül în magh.), iar cios (paznic pe câmp) este csősz în maghiară. Unele obiecte din gospodărie le întâlnim şi azi sub aceeaşi formă ca şi acum o sută de ani: vigyire (găleată = veder în magh.), arşeu (hârlete = ásó în magh.). Tot din maghiară avem cuvântul bitang, la Curtici în sensul de ştrengar, hoinar. Ceea ce în româna literară numim azi ştrudăl (din germ. Strudel) bunicii noştri numeau retyişe (rétes în magh., adică plăcintă în mai multe straturi de foi de aluat).
Şi îşi mai aminteşte vreun curticean oare, ce era pişingherul? Ei bine, nu era altceva decât napolitana, după numele unui cofetar austriac Pischinger de la începutul secolului trecut. Una din mâncărurile preferate ale multor curticeni sunt gomboţî cu prunye. Aceeaşi delicatese culinară este cunoscută şi în maghiară: szilvás gombóc.
dr. Petru Weber
foto
două localnice din Curtici,în maghiară Kürtös, în germană Kurtitsch, în sârbă şi ruteană Куртичи.
