Szászrégen.ro hírek és információk a városból
Related Articles
Sau după aproape 20 de ani în Odorheiu-Secuiesc, Harghita. De ce am scris „Ținutul Secuiesc”? Pentru că, oricât de mult s-ar evita aceste date, zona județelor Harghita, Mureș și Covasna este o zonă locuită în majoritate de populație de etnie maghiară. Așa cum există Țara Bârsei, Țara Făgărașilor, Țara Maramureșului și așa mai departe, așa este denumită și această zonă drept Ținut Secuiesc. Mi se pare perfect corect.
Poate nu am multă experiență de viață. Am 19 ani și abia încep să pășesc către celelalte etape ale vieții. Pot să spun însă cu mândrie faptul că toți cei 19 ani i-am petrecut în acest Ținut Secuiesc, în Odorheiu-Secuiesc, mai exact. M-am născut în 1993, trei ani am locuit în Praid (un sat pe care precis îl știți, e renumit datorită salinei de acolo), iar apoi ne-am mutat în Odorheiu-Secuiesc.
Ai mei români. Eu român. În afară de cuvintele părinților și ale câtorva persoane apropiate, primele cuvinte care mi-au fost date să le aud au fost cele din limba maghiară. Așa încât după câțiva ani, mulți dintre prietenii mei de joacă erau copii maghiari. Mă chemau părinții lor la ei acasă ca să vorbesc cu copiii și să învețe și ei limba română. Dar niciodată nu făceam așa. Făceam în așa fel încât să învăț eu mai bine maghiara.
Și așa am ajuns după alți ani că vorbeam maghiara cursiv, aveam mulți prieteni de etnie maghiară și mă integrasem extrem de bine în acest mediu. Apoi am început să fotografiez, în urmă cu patru ani. Oamenii de aici m-au ajutat tare mult să-mi dezvolt pasiunea. Nu mi-au fost închise niciodată uși când venea vorba să fotografiez vreun eveniment. Sau să realizez vreun fotoreportaj.
Apoi am început să colaborez cu fel și fel de persoane și companii, în așa fel încât, în 2011 și 2012 aproape toate fotografiile de la multe dintre companiile din oraș erau realizate de mine. Nu o zic drept laudă a muncii mele, ci drept laudă a faptului că ne-am putut înțelege tare bine, noi între noi, oameni de etnii diferite, fără absolut nicio problemă.
Așa se face că acum, în 2013, două cele mai mari ziare locale din Harghita au calendare pe 2013 cu fotografiile mele. În 2012 au fost publicate mai multe interviuri în ziarelele locale cu mine. Și tot așa. Până anul trecut am fost și fotograful oficial al echipei de handbal, HC Odorhei.
Ei bine, în toată acestă perioadă am cunoscut, m-am împrietenit și am colaborat cu oameni de etnie maghiară. Dar m-am înțeles al naibii de bine cu toți! Nu știu să fi avut vreodată o problemă aici din cauza faptului că sunt român. Haideți să vă dau un exemplu pe care-l zic ori de câte ori am ocazia.
În fiecare an, de 15 martie, se sărbătorește Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Veți putea vedea mai jos o selecție de fotografii de la acest eveniment. În presă acest eveniment provoacă mare tam-tam. Pe plan local e ceva de respectat! Se adună mii de oameni în centrul orașului și în cea mai mare liniște posibilă și cu cel mai mare respect ascultă cuvintele vorbitorilor și participă la festivitate. Totul durează 40 de minute și se desfășoară într-o liniște aparte. Toți oamenii sunt plini de respect. Asta înseamnă ceva.
Și acum. Cu ce m-ar deranja pe mine sau pe tine, ca român, ca steagul Ținutului Secuiesc să fie arborat pe instituțiile din zonă? Cu ce? Așa cum suntem ardeleni, moldoveni, olteni și așa mai departe, așa sunt și ei. Mi se pare perfect corectă arborarea unui astfel de steag. La Cetatea Neamțului este arborat steagul Moldovei. Deranjează cu ceva? 
Suntem oameni cu oameni. Ne înțelegem. Vă las cu fotografiile promise. În rest, numai cuvinte de bine pentru cei aproape 20 de ani pe care i-am petrecut aici!
