Szászrégen.ro hírek és információk a városból
Related Articles
A câştigat Mihai Viteazul bătălia de la Călugăreni? Toţi stim că da. A învins Mircea cel
Bătrân în bătălia de la Rovine? Fără îndoială – afirmăm cu toţii la unison. Au fost
prieteni Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş? Toţi susţinem că da. Au ţinut piept Ţarile
Române otomanilor în timp ce occidentalii îşi construiau catedrale? Da – ne spun
manualele de istorie.
Istoricul Marius Diaconescu a spulberat, în emisiunea „Ce este România?” realizată de
Ovidiu Nahoi la RFI, toate aceste mituri istorice adânc înrădacinate în conştinţa poporului
român.
„După 20 de ani de la Revoluţie, suntem încă tributari istoriografiei comuniste naţionaliste.
Cea mai bună dovada este încercarea profesorului Lucian Boia de a scoate în evidenţă o parte
din istoria reală a României prin cartea Istorie şi mit în conştiinţa română. Se ştie foarte bine
modul cum a fost primită această carte inclusiv de membrii Academiei Române. Din păcate,
încă predomină în cărţile de istorie o imagine falsă a domnitorilor români pe care copiii şi-o
însuşesc,” a declarat profesorul Marius Diaconescu.
„A fi patriot nu înseamnă să fii mincinos. Patriotismul nu se măsoară în minciuni”
„Pentru noi românii bătălia de la Călugăreni este un mare succes. Adevărul este altul. Până la
un punct, Mihai Viteazul a provocat pierderi însemnate armatei otomane, dar seara s-a retras
de pe câmpul de bătălie în munţi. Turcii au ocupat şi Bucureştiul, dar şi oraşul Târgovişte.
Mihai a fost conştient că nu putea singur să faca faţă armatei otamane şi de aceea s-a retras în
munţi şi a aşteptat sprijinul lui Sigismund. Cum putem vorbi de o victorie la Călugăreni când
stăpânii în ţară erau turcii şi nu Mihai Viteazul? (…)
Un alt exemplu este bătălia de la Rovine. Toată lumea ştie că Mircea cel Bătrân îl învinge pe
Baiazid. Învăţăm în şcoală acest lucru, avem şi poezia lui Mihai Eminescu despre bătălie. Nu
este nimic adevărat, pentru că după bătălia de la Rovine, Mircea cel Bătrân stă aproape doi
ani şi jumătate în Transilvania. Dacă ar fi câştigat bătălia ce căuta în martie 1395 la Braşov şi
se închina regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg? De ce de patru ori a încercat armata
ungară să îl repună pe tronul Ţării Româneşti pe Mircea cel Bătrân şi nu a reuşit pentru că au
venit turcii întotdeauna şi l-au alungat pe Mircea? A fi patriot nu înseamnă să fii mincinos.
Patriotismul nu se măsoară în minciuni”, consideră Marius Diaconescu.
Istoria învăţată de la televizor
„Românul din ziua de azi învaţă mai multă istorie de la televizor şi din filme decât din cărţile
de istorie. În condiţiile în care ai o jumătate de pagină despre Ştefan cel Mare şi Iancu de
Hunedoara în cărţile de istorie şi ai două, trei ore de film care se repetă, atunci românul învaţă
istoria din filme. În general cam tot ceea ce este film istoric conţine multe mituri şi multe
falsuri.
Pe baza acestor filme s-au creat nişte personalităţi, regizori si actori. Mă refer la
binecunoscutul Sergiu Nicolaescu. Tot respectul pentru el, dar din păcate el a falsificat multă
istorie prezentând eroi cu o imagine falsă. Dar nu numai el. Ca exemplu vă dau filmul Pintea
Viteazul. În film ni se spune că românii erau asupriţi de către habsurgi şi luptau împotriva
habsurgilor. Fals! Pintea Viteazul era un tâlhar la drumul mare. Tocmai habsurgii au fost cei
care i-au sprijinit pe români în conflictul care tocmai începea între ei şi unguri.
Un alt mit bine împământenit este despre prietenia ce îi lega pe Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş.
Această prietenie este prezentată şi în filmele istorice. De altfel, mulţi istorici încearcă să
explice de ce a atacat cetatea Chilia şi automat Ţara Românească Ştefan cel Mare, atunci
când Vlad Ţepeş era în plin război cu turcii. Mai toţi spun că domnitorul moldovean a vrut să
salveze Chilia din mâna turcilor. Nu este adevărat! Chilia era atacată de pe mare de către turci,
iar de pe uscat era de Ştefan cel Mare. Era de fapt o conlucrare a celor două armate,
moldoveană şi otomană împotriva lui Vlad Ţepeş”, susţine istoricul.
Marius Diaconescu este lector doctor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din
Bucureşti. A publicat numeroase studii şi cărţi, consultând arhive din Austria, Polonia,
Ungaria şi Vatican.
